Calendar

joi 22 mai 2025

Să aveţi o zi bună!

BIBLIOTECĂ ONLINE

            „Mănăstirea Uspenia din cadrul Episcopiei Ortodoxe de rit vechi a Slavei, din zona multiculturală a Dobrogei, este considerată a fi unul dintre așezămintele monahale privilegiate, atât din perspectiva sa istorică și geografică, dar, mai ales, prin deţinerea unor valori bibliofile de o valoare excepţională, moștenite prin strădania, vigilenţa, evlavia și mărturisirea de credinţă de care au dat dovadă, în ultimii 300 de ani, trăitorii acestui loc încărcat de cultură identitară și spiritualitate creștină.
            Configurarea bibliotecii actuale este posibilă datorită constituirii, de-a lungul a trei secole, a unui fond de carte manuscrisă și tipărită, adusă, în primă fază, de către primii monahi stabiliţi aici, ca urmare a prigoanei religioase după schisma produsă în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. E adunată, mai apoi, cu multă trudă, fie din donaţii sau achiziţii, fie primită în dar din partea unor personalităţi ale vremii, membri ai familiilor înstărite sau regale, atât din cele două imperii vecine, Rus și Otoman, cât și din teritoriile aflate sub stăpânirea Monarhiei Habsburgice sau, mai târziu, din Imperiul Austro-Ungar. Principalii susţinători ai acestui fenomen bibliofil au fost primii călugări stabiliţi aici, apoi primii ierarhi ai mănăstirii, implicit câţiva vieţuitori: Arhiepiscopul Arkadie I (Dorofeev), Episcopul Arkadie al II-lea (Șapoșnikov), Arhiepiscopul Irinarh, ieromonahul Eufrosin și arhidiaconul Tavrion Demidov. Personalităţi marcante pentru comunitatea staroverilor din afara graniţelor Imperiului Rus, aceștia au trasat o linie de demarcaţie între ideea de carte ca obiect neînsufleţit și încărcătura sa duhovnicească, importanţa culturală și istorică, precum și valoarea pedagogică, având în vedere continuitatea slujirii divine într-o limbă de cult, limba slavonă, care se propagase și în alte medii decât cel religios.
            Cele mai multe dintre exemplarele tipărite în limba slavonă, păstrate până astăzi, sunt ediţii rare, unele chiar unicat, atât prin formă, cât și prin conţinut, dintre ele remarcându-se cele purtătoare de însemnări, fie despre posesori, fie despre locul de provenienţă, aducând spre cunoașterea noastră informaţii cu încărcătură istorică. Valoarea câtorva volume este dată de proprietarii iluștri care le-au răsfoit, citit sau studiat, și care au lăsat, pe alocuri, adnotări și comentarii scrise de mână, dovadă a erudiţiei lor.
            Spre sfârșitul anilor 60 ai secolului trecut, profesorul Nichita Smochină este invitat de autorităţile române să facă un inventar al căr-ţilor și manuscriselor depozitate în această mănăstire. Dovada muncii sale sunt fișele care se regăsesc în multe dintre cărţile tipărite ale bibliotecii,însă informaţiile rămase sunt, fie lapidare, fie incorecte. Separe că cercetarea aceasta nu s-a concretizat în vreo formă de catalog sau studiu știinţific. Se păstrează inventarul mănăstirii din acei ani, în care apar descrise și exemplarele tipărite, probabil după criteriile și datările stabilite de profesorul Smochină. Fondul a rămas tăcut, ani de zile, sub imperiul unei smerenii culturale, fiind cercetat, din când în când, de câte un călugăr evlavios întrale cititului sau dornic să răscolească pașii istoriei credinţei drepte, atât de prigonită și asuprită, aflată în pribegie, alinată de pământuri străine ce i-au devenit leagăn de manifestare liberă. La sfârșitul anului 2022, deputatul din partea Comunităţii Rușilor Lipoveni din România în Parlamentul României, Silviu Feodor, și președinte al asociaţiei etnice, propune un proiect de susţinere financiară a prelucrării întregului patrimoniu bibliofil din Mănăstirea Uspenia, prin inventariere, catalogare, restaurare și scanare, această ultimă etapă contribuind la realizarea unei biblioteci virtuale cu scopul deschiderii către publicul larg.
            Astfel, la începutul anului 2023, cu binecuvântarea ÎPS Flavian, Arhiepiscopul Slavei, împreună cu părintele arhidiacon Amfilohie, Andrei George Chioc pe numele său de mirean, s-a făcut primul pas spre valorificarea patrimoniului cultural, supus de-a lungul vremii unor vicisitudini greu de înţeles. Misiunea primită a onorat și bucurat în același timp, cunoscând, totuși, dificultatea unei asemenea cercetări. Însă, abia după ce s-a trecut la prelucrarea propriu-zisă a fiecărui exemplar de carte găsită, fie tipărită, fie manuscrisă, s-a conchis că termenul stabilit depășește puterile fizice. Prin urmare, s-a hotărât dozarea muncii, întâi de toate trecând în revistă tot fondul, apoi separarea pe secole, ulterior întocmirea catalogului pe volume distincte. Având în vedere programul încărcat al unui călugăr aflat sub ascultare în obștea monahală, părintele co-autor fiind și arhidiacon în slujirea de altar, la care se adaugă procesul anevoios de numerotare a paginilor cărţilor, dificultatea de a recunoaște unele exemplare extrem de deteriorate și timpul nemilos, s-a alăturat în acest demers Alexandra Dumitrică, un om cu sufletul asemenea unei adieri în arșiţa verii. Datorită ajutorului colegei de proiect, primul volum al catalogului – album este încheiat în timp util. Catalogul de faţă aduce înaintea celor doritori, specialiști sau profani, un număr de 58 de titluri ordonate cronologic, tipărituri vechi și rare, dintre anii 1580 și 1689, printre care un exemplar coligat și două hărţi ale Lavrei Pecerska. Nu există încă un număr clar al totalului de exemplare din această bibliotecă, deocamdată sunt peste 300, întrucât fondul se află într-un proces dinamic, mereu fiind descoperite și alte tipărituri, manuscrise – jurnale sau documente, fie prin recuperarea lor din diverse locuri în care se aflau păstrate, fie prin revenirea acasă din parohiile care le-au împrumutat cu zeci de ani în urmă (procesele verbale găsite în mănăstire stau mărturie asupra posesorului de drept al acestor cărţi).
            Fiecare carte a fost examinată de visu și prelucrată după criteriile convenţionale, fiind comparată cu descrierile standard regăsite în cataloagele online ale bibliotecilor din ţară și din străinătate (acolo unde a fost cazul) sau în bibliografiile întocmite de cercetători din spaţiul slav. De asemenea, fiecare exemplar catalogat este însoţit de o fotografie a foii de titlu, iar acolo unde această informaţie lipsește apar ima gini care expun elemente identitare.
            Cunoștinţele în domeniu implică deosebite competenţe în prelucrarea unor astfel de valori de patrimoniu cultural și istoric, mai abitir cunoașterea aprofundată a limbii slavone bisericești, una deloc simplă, cu o gramatică sistematizată și expresivitate de înaltă ţinută literară, azi regăsită doar la nivel liturgic în comunităţile de ortodocși de rit vechi. Pentru a reda cât mai fidel informaţiile ce descriu cartea tipărită, atenţia a fost îndreptată asupra fiecărui element particular al volumului prezentat, cu rigurozitatea impusă de o asemenea cercetare, cu asumarea erorilor inevitabile care pot apărea. S-a considerat utilă redarea în fonturi cât mai apropiate de realitatea din carte a informaţiilor legate de titlu sau subtitlu, precum și acolo unde situaţia a impus acest aspect. Dincolo de elementele tehnice, s-a avut în vedere și aspectul grafic al exemplarelor, fiind descrise în detaliu ornamentaţia din interior și a învelitorilor, literele, legătura și suportul de scris. Starea de păstrare este specificată în funcţie de cum s-a găsit fiecare exemplar, înainte de a pleca la restaurat. De menţionat că tot lotul prelucrat și catalogat în acest volum a fost ulterior restaurat și scanat la cele mai înalte standarde, cartea în format fizic intrând apoi în conservare. În Bibliografia aferentă fiecărui titlu prezentat a fost amintită doar lucrarea în care s-a găsit menţionat exemplarul, urmând ca la Referinţele bibliografice de la final să fie trecute toate lucrările consultate pentru volumul de faţă. Acolo unde există dublete sau chiar mai multe, s-a conchis ca exemplarul să fie descris punctându-se doar acele aspecte care îl evidenţiază ca fiind diferit.
            Cea mai veche tipăritură din fondul bibliofil al mănăstirii este un exemplar din Biblia de la Ostrog, din anul 1580, tipărit de primul tipograf din Rusia, meșterul Ivan Feodorov, în tiparniţa prinţului Konstantin Ostrogski. Cartea este o raritate, căci prima ediţie a ieșit doar în câteva exemplare, în anul următor fiind retipărită, însă numai după ce s-a intervenit corectându-se greșelile apărute la prima ediţie. Valoarea sa este dată și de faptul că reprezintă prima Biblie tipărită în limba slavonă din lume. Din ediţia de la 1581 se păstrează două exemplare, dintre care unul cu multe însemnări marginale de secol XIX, urmare a studiului textului biblic, posibil de către vieţuitorii mănăstirii. De sub măiestria tipografică a lui Ivan Feodorov, în aceeași tiparni ţă finanţată de prinţul Konstantin Ostrogski, au mai ieșit și alte cărţi, dintre care două se păstrează aici: Despre monahism, a Sf. Vasile cel Mare, apărută în 1594, și Mărgăritar, a Sf. Ioan Gură de Aur, apărută în 1595, ambele într-o primă ediţie.
            Unul dintre exemplarele preţioase ale fondului este Tipicul sau Ochiul bisericesc ieșit de sub tipar în anul 1610 la Moscova, în primă ediţie, la el trudind meșterul tipograf Anisim Mihailov Radișevski. Valoarea lui este dată și de însemnarea lăsată de tipograf, pe câteva dintre filele de la început, însă, mai mult de atât, această ediţie a fost îndelung criticată, tipograful învinuit, ulterior tirajul oprit. S-a presupus că există numeroase erori în interiorul textelor tipiconale, acuzaţia principală făcând trimitere la inserţiile de factură eretică. Acest fapt a fost considerat o abatere gravă de la dogmele bisericești, cartea fiind supusă cenzurii, arsă în public la ordinul Patriarhului Ermoghen al Moscovei, iar Anisim îndepărtat.
            Interesantă este prezenţa unui exemplar din Capetele lui Marcu, ediţie îngrijită de același Anisim Radișevski, cu aceeași însemnare pe câteva file, însă specificând anul 1611 (în condiţiile în care istoria păstrează informaţia că, la sfârșitul lui 1610, Anisim era deja exilat din Moscova). Titlul acesta nu s-a regăsit în cataloagele consultate. Mineiele apărute între 1622 și 1630, în timpul Patriarhului Filaret, sunt, de asemenea, rarităţi, fondul bucurându-se de două astfel de exemplare - un Minei pe luna ianuarie, din 1622, și un Minei pe luna martie, din 1624.
            Cunoscute a fi doar 15 bucăţi păstrate azi în lume, la mănăstire s-a găsit cel de-al șaisprezecelea exemplar din Noul Testament tipărit in quarto, la Vilna, în 1623.
            Din Omilii la epistolele pauline ale Sf. Ioan Gură de Aur, titlu apărut în primă ediţie la Kiev, în 1623, fondul mănăstirii păstrează 4 exemplare, unul dintre ele în stare excepţională, cu legătură originală, de lux. Exemplarele au ieșit de sub presa tiparului cu un an înainte de moartea lui Elisei Pleteneţki, personalitate marcantă a culturii vremii, arhimandritul Lavrei Pecerska și un neobosit luptător împotriva uniaţiei (ales în 1599 cu puternica susţinere din partea cazacilor și a prinţului Konstantin Ostrogski, voievod kievean, botezat sub numele Vasile). Acesta semnează cuvântul de început și binecuvântarea tirajului, cunoscut fiind ca un fervent scriitor și propagator de cultură teologică ortodoxă, în aceeași măsură cu activităţile de reconstrucţie a complexului monahal din Kiev, reinstaurarea rânduielii lui Vasile cel Mare în obștea călugărilor din Lavra Pecerska, hrănirea neostoită a săracilor, reconfigurarea tiparniţei, precum și înfiinţarea unui așezământ monahal de maici. Cu puţin timp înainte de moarte, în 1624, primește schima mare sub numele Eftimie. Cele două exemplare sub titlul Potrebnic, unul de 1623, celălalt de 1625, au fost scoase de sub tipar tot cu binecuvântarea Patriarhului Filaret al Moscovei, tatăl ţarului Mihail I al Rusiei (Mihail Feodorovici Romanov) și coregentul său (cu toate că, teoretic, la Moscova era o formă de guvernare de tip diarhie, adeseori Filaret acţiona în diferite treburi de stat fără a-l consulta pe fiul său, ţarul).
            Coligatul se constituie din două ediţii tipărite, una în 1624 și alta în 1625, la Kiev, cuprinzând Omilii la Faptele Sfinţilor Apostoli, ale Sf. Ioan Gură de Aur, și Tâlcuirea Apocalipsei, a Sf. Andrei al Cezareei Capadociei. Pe primele file ale exemplarului coligat apare semnătura olografă a ierarhului Arsenie Berlo, profesor de gramatică la Academia Movileană din Kiev, Episcop de Pereiaslav din 1733 și întemeietorul seminarului teologic din localitatea de reședinţă. Familia sa se trăgea din Valahia.
            Evanghelia cu învăţătură a Sf. Ioan Gură de Aur, apărută la Moscova în 1629, este purtătoare nu doar de valoare pedagogică, teologică sau istorică, ci, mai ales, are o însemnătate de suflet pentru trăitorii mănăstirii, întrucât păstrează o frântură din activitatea de bibliofil a Arhiepiscopului Irinarh, care, în a doua jumătate a secolului al XIXlea, cumpăra acest exemplar preţios pe cinci lumânări de ceară, fapt consemnat de un anume monah Alexei pe una dintre filele cărţii. Cele trei tipărituri denumite Tipic bisericesc sau Ochiul bisericesc, unul din 1633, cu binecuvântarea Patriarhului Filaret, și celelalte două din 1641, cu binecuvântarea Patriarhului Ioasaf, vin să completeze fondul de carte veche, fiind rarităţi.
            Trefologhionul din 1637, apărut la Curtea tipografică din Moscova, a fost dăruit de către ţarul Alexei I al Rusiei, la moartea fiului său, ţareviciul Alexei, în 1670, Mănăstirii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Cernigov, în timpul stăreţiei lui Ioanichie Goletovski. Arhimandritul Goletovski, școlit la Academia Movileană din Kiev, sa remarcat din postura de scriitor de literatură teologică, fiind promotorul predicilor de influenţă scolastică și având vederi anticatolice. Interesant este cuprinsul exemplarului tipărit în 1643, la Moscova, Slujba, viaţa și minunile Sf. Nicolae, aici regăsindu-se, pe lângă rânduiala celor două prăznuiri de peste an ale Sfântului, detalierea minunilor săvârșite de acesta, atât în timpul vieţii sale pământești, cât și după pristăvirea sa.
            Sbornicul din 1644, de la Moscova, reprezintă o dovadă vie a luptei ortodoxismului cu mișcarea prozelitistă calvino-luterană a momentului, textele extrase din scrierile Sfinţilor Părinţi fiind organizate tematic, punctându-se, în special, aspectele dogmatice, prin comentarea și interpretarea pasajelor biblice.
            Din același an, 1644, datează și Evangheliarul, de altar, unul dintre cele mai preţioase exemplare moștenite de Mănăstirea Uspenia de la înaintași. Cartea, o raritate în sine, este ferecată în argint masiv suflat în aur, cântărește câteva kilograme bune și a servit timp de peste 150 de ani la slujbele din catedrala așezământului monahal. În anul 1683, la comanda Mitropolitului Pavel de Reazan și Murom, tipăritura a fost îmbrăcată în catifea purpurie, plătită fiind de un apropiat al lui Nichita Ivanovici Romanov, Bogdan Iurenev. Exemplarul a fost dăruit bisericii cu hramul Sf. Nicolae din eparhia ierarhului, întru pomenirea boierului Nichita Romanov, văr primar cu ţarul Mihail I al Rusiei și sfetnicul acestuia. Ferecătura este târzie, de secol XX, donaţie rămasă anonimă. Proloagele din 1644, de Moscova, apar cu vieţile sfinţilor din calendarul bisericesc, organizate pe câte trei luni, probabil pentru a diminua volumul mare al unei astfel de cărţi, exemplarul păstrat reducându-se la lunile iunie, iulie și august.
            Kirillova kniga, a Sf. Chiril Ierusalimiteanul, apărută în același an 1644, la aceeași Curte tipografică din Moscova, este donaţia unuia dintre vieţuitorii obștii, ea aparţinând în vechime parohiei din Sfiștofca, Delta Dunării, una dintre localităţile de referinţă pentru ortodocșii de rit vechi, în secolul al XIX-lea. În sine, volumul este o compilaţie pe tematică religioasă, întocmită de doi erudiţi slavi, polemiști religioși ai doctrinelor Bisericii Ortodoxe Răsăritene: Ivan Nasedka (ieromonahul Iosif, cărturar și tipograf rus; 1570 - 1660) și Mihail Rogov (sec. XVI – sec. XVII; protopop și tipograf rus).
            Seria de Mineie, dintre 1645-1646, apărute la Moscova, acoperă lunile februarie, aprilie, mai, iulie, august, octombrie, noiembrie.
            Exemplarele pe octombrie, februarie și noiembrie poartă informaţii pre-ţioase prin însemnările păstrate pe filele cărţilor, căci, prin descifrarea lor, am aflat că acestea reprezentau darurile pe care le-a dus cu sineţarul Alexei I al Rusiei atunci când a vizitat una dintre bisericile moscovite.
De altfel, în 1648, același suveran vizita biserica Sf. Nicolae, unde lăsa, de asemenea, în dar un Evangheliar scos de sub tipar în același an. Mineiul pe luna iulie este o donaţie din anul 1647 a Mariei Feodorova, care depune această carte în Mănăstirea Borisogleb din regiunea Iaroslavl, pentru pomenirea soţului său, cneazul Nikita Gagarin, voievodul orașului Kazan și unul dintre oamenii de încredere ai ţarului Mihail I al Rusiei.
            Dintr-o însemnare de pe filele uneia dintre cele trei Scări ale Sf. Ioan Scărarul, de la 1647, din Moscova, aflăm că preţul unui exemplar tipărit, la nivelul anului 1713, este de 15 ruble de argint. Fondul bibliotecii cuprinde patru exemplare cu scrierile Sf. Efrem Sirul, unul din 1647, iar celelalte, compilând și din Avva Dorotei, din 1652.
            Sobornicul din 1647, de la Curtea tipografică din Moscova, este o antologie de cateheze și tâlcuiri culese din scrierile Sfinţilor Părinţi, regăsit în cercetările noastre doar în catalogul lui Karataev. Un exemplar ilustrat minunat, foarte deteriorat la momentul prelucrării, este Apostolul din 1648, care a fost dăruit, în anul următor apari ţiei, Mănăstirii ortodoxe Sfântul Sava de Storojevo, pentru pomenirea părinţilor adormiţi ai stolnicului Iov Demidov.
            Dintre tipăriturile de la 1649 fondul păstrează două exemplare din Codul de legi, unul dintre acestea avându-l posesor pe stolnicul și colonelul Feodor Tihonovici Diacov.
            De la 1651 biblioteca posedă doar un exemplar din Octoihul mic, aflat într-o stare avansată de degradare la momentul prelucrării, extrem de uzitat în serviciile religioase din cadrul slujirii mănăstirești, asemenea Penticostarului din 1653.
            Cea mai mică tipăritură din colecţia bibliotecii este Antologhionul de Moscova, apărut în anul 1660, in octavo, sub binecuvântarea Patriarhului Nikon, cu un cuprins care aduce în faţa cititorilor, pe lângă vieţi de sfinţi și expuneri dogmatice, o rugăciune către Maica Domnului, creaţia lui Dimitrie Cantacuzino, și fragmente din cartea „Rai” a lui Ioan Geometrul.
            Dintre cărţile îndreptate de patriarhul Nikon, există aici Cartea Sf. Părinţi, ieșită de sub tiparul moscovit în 1665 și semnată de Epifanie Slavineţki, ieromonah rus, unul dintre participanţii activi la acţiunea iniţiată de Nikon la jumătatea secolului al XVII-lea. Cele două hărţi din 1679, reprezentând peșterile Lavrei Pecerska, au fost găsite deteriorate, ulterior fiind restaurate, și, cu toate că pot fi considerate anexe ale Patericului Lavrei Pecerska, apărut în Kiev la 1679, ele au fost catalogate distinct.
            Vieţile Sfinţilor, pe lunile septembrie, octombrie și noiembrie, au ieșit de sub tiparul kievean cu un an înainte de a fi așezat în scaunul arhieresc arhimandritul Varlaam, 1689. Cartea reprezintă dorinţa predecesorului său, arhimandritul Inochentie Gizel, care s-a săvârșit îna - inte de a se bucura de întocmirea ei. Astfel, viitorul mitropolit Varlaam solicită textele de la Moscova și duce la bun sfârșit această îndatorire spirituală.
            Cele trei titluri așezate la finalul catalogului au fost datate cu mare dificultate, fiind rânduite ca aparţinând primei jumătăţi a secolului al XVII-lea, de dinainte de marea tulburare care s-a petrecut în Ortodoxia rusă odată cu instalarea lui Nikon pe scaunul patriarhal.
            Întrucât truda intensă la acest catalog a implicat consultarea mai multor cercetători, se aduc mulţumiri, în mod special, doamnei Elena Mihailovna Iuhimenko, filolog și istoric rus, responsabila Departamentului de manuscrise și tipărituri vechi din cadrul Muzeului Naţional de Istorie din Federaţia Rusă. Una dintre cele mai cunoscute personalităţi în domeniul culturii, literaturii și istoriei staroverilor, implicit a Ortodoxiei de rit vechi, Elena Iuhimenko a ajutat necondiţionat în transliterarea unor însemnări dificil de descifrat. De altfel, pe unul dintre exemplare, apare în scriere cursivă o informaţie de posesor pe care, după îndelungile strădanii, a reușit să o translitereze prietenul comun, domnul Alexandr Pascal, cercetător - șef în cadrul Bibliotecii de Stat a Rusiei. Mulţumirile încărcate de recunoștinţă se îndreaptă și către doamna Elena Chiaburu, bibliotecar-șef în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, expert în carte veche, pentru sprijinul pe care l-a oferit în descifrarea unor însemnări, dar mai ales în identificarea unor tipărituri vechi românești (vor apărea în volumul următor). Domnului Igor Cereteu, cercetător principal în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Știinţe din Republica Moldova, i se aduc mul- ţumiri pentru îndrumare și informaţiile preţioase pe care le-a împărtășit cu privire la anumite aspecte legate de cartea veche tipărită. Extrem de important pentru scurtul istoric al mănăstirii este sprijinul primit din partea cucernicului părinte Andrei Vozniuk din Chișinău și a profesorului de istorie Egor Protasov, doctorand, din Moscova, în mod deosebit pentru toate sursele pe care le-au pus la dispoziţie pentru o mai bună cunoaștere a istoriei locului acestuia, încărcat de valoare spirituală, culturală și identitară, dar mai ales de credinţă neclintită.”
            iulie 2023, autorii
            Cuvânt înainte extras din „Biblioteca Mănăstirii Uspenia. Catalogul cărții vechi și rare, sec. XVI-XVII”, vol. I,

                                                                                                                                    autori: Anca Libidov si consilierul eparhial Arhidiaconul Amfilohie.