Arhiepiscopul Arkadi
Arhiepiscopul Arkadi (Andrei în lume) s-a născut în 1811 în satul Kunichi, raionul Belitsky al Moldovei, într-o familie de Vechi Credincioși. La vârsta de 15 ani, Andrei a început să lucreze în slujba negustorilor ruși Old Believer din orașul Iași. După douăzeci de ani și jumătate de muncă, se hotărăște să-și dedice viața în întregime lui Dumnezeu și merge mai întâi la Vechiul Credincios Skete Manuilovsky, apoi la granițele Rusiei, la Mănăstirea Lavrentiev din provincia Mogilev. În această mănăstire, în 1829, a luat jurăminte monahale cu numele Arkady. Un an mai târziu, noul călugăr se întoarce la Manuilovka, apoi locuiește la Mănăstirea Slavsky, de unde călătorește la Tsargrad (Istanbul), unde rămâne o lună. În timp ce se afla în Turcia încă câțiva ani, viitorul arhiepiscop a vizitat aproape toate așezările vechilor credincioși Nekrasov care se aflau aici.
În primele zile ale lunii august 1847, la Mitropolia Belokrinitsky a sosit o deputație din mănăstirea slavă și din societățile transdanubiene (în Dobrogea, care aparține Turciei), cu trei candidați pentru sfințirea lor în grade ierarhice. Printre aceștia s-a numărat și călugărul Arkadi Dorofeev, mai târziu prizonier glorificat al cetății Suzdal (din Rusia), în care a lâncezit timp de 27 de ani. Așa cum apare în „Monumentul” Afacerilor Mănăstirii Belokrinitsky, „la discreția domnului Mitropolit Ambrosie și a întregului Sinod Consacrat, să-l facă pe călugărul Arkadi gradat episcop”. La ridicarea gradului de diacon, apoi de călugăr preot, la 24 august, pr. Arkadi a fost „plasat episcop al locului de slavă mântuit de Dumnezeu și al tuturor societăților transdanubiene de vechi credincioși”. Întreaga lui slujire suferea: autoritățile turce, la denunțarea dușmanilor Bisericii, l-au arestat pe episcopul Arcadius și l-au închis, unde l-au ținut.
În 1848 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop, iar în 1854 Vladyka Arkady a fost capturat de trupele ruse staționate la Slava în timpul războiului ruso-turc. Motivul arestării a fost refuzul arhiepiscopului după liturghie de a-l proteja pe noul general credincios care a intrat cu cruce în biserica mănăstirii. Împreună cu arhiepiscopul, au fost luați episcopul Alimpiy Tulchinsky și preotul Theodore Semyonov. Toți au fost transportați în Rusia, unde în acei ani directiva sinodal-guvernamentală pentru distrugerea (prin închisoare) a clerului Vechilor Credincioși era dusă cu sârguință prin metode polițienești.